Sponsorizările în România - beneficii pentru comunitatea locală

Această formă de colaborare este tot mai utilizată pentru sprijinirea persoanelor fizice și juridice, deoarece permite consolidarea unor relații pozitive, cu avantaje reale pentru ambele părți implicate. România este caracterizată de o societate diversă, cu nevoi sociale variate, ce pot fi satisfăcute în parte în mod pozitiv, prin intermediul implicării unor persoane binevoitoare, care utilizează resursele companiilor pe care le conduc pentru sprijinirea financiară sau materială a unor organizații nonprofit. 

În acest articol vei descoperi un scurt ghid ce poate fi utilizat de către persoanele care doresc să producă schimbări pozitive în comunitatea în care își desfășoară activitatea. Prin implicarea în activități de sponsorizare, anumiți beneficiari pot obține acces la resurse importante, care să permită desfășurarea unor proiecte în domenii precum educația, cultura, sănătatea sau protejarea mediului înconjurător. Astfel, cei interesați pot afla care este definiția termenului de sponsorizare, ce legislație guvernează practica și care este procedura ce trebuie să fie aplicată în acest sens. În plus, se va putea consulta o listă cu provocările și oportunitățile sponsorizării, dar și cu avantajele și dezavantajele de care se pot lovi în desfășurarea acestei activități. 

Cuprins:
1. Ce este sponsorizarea
1.1. Definirea termenului de sponsorizare
1.2. Legislația cu privire la sponsorizare
2. Procedura pentru sponsorizarea persoanelor fizice și juridice
2.1. Norme metodologice de aplicare a legii sponsorizării
2.2. Provocări și oportunități în activitatea de sponsorizare
3. Impactul social și cultural al sponsorizării - avantaje și dezavantaje pentru părțile implicate

1. Ce este sponsorizarea

Persoanele juridice, care au la dispoziție resurse financiare sau care vor ca parte din datoriile către stat sub formă de taxe și impozite să se îndrepte către comunitatea locală, pot să apeleze la o practică ce oferă numeroase avantaje părților implicate, și anume la sponsorizare. Cu ajutorul acestei activități se contribuie decisiv la îmbunătățirea calității vieții în comunitățile locale, în același timp companiile sponsorizatoare având șansa de a-și construi o reputație pozitivă și de a dezvolta o relație benefică. 

1.1. Definirea termenului de sponsorizare

Conform legislației din România, termenul de sponsorizare poate fi definit ca fiind acel act prin care o entitate, cunoscută sub numele de sponsor, poate oferi forme variate de sprijin (bani, produse sau servicii) către o altă entitate, cunoscută sub numele de beneficiar. Prima parte a relației obține în schimbul ajutorului dat promovare, recunoaștere și asociere cu un anumit proiect sau eveniment ce are drept scop sprijinirea unor persoane defavorizate sau realizarea unor activități cu scop cultural, sportiv, educațional sau religios. 

Termenul de sponsorizare este definit din punct de vedere legislativ ca acel contract civil de transfer dinspre sponsor către beneficiar a unor resurse necesare pentru desfășurarea unor activități nonprofit. Colaborarea dintre cele două părți aduce numeroase beneficii pentru cei implicați, având în special un rol deosebit în dezvoltarea comunităților locale. 

1.2. Legislația cu privire la sponsorizare

Activitatea de sponsorizare din România este reglementată în mod precis, pentru că în acest mod se pot evita situații aflate în afara spiritului activității de sponsorizare. Principala lege care se ocupă de precizarea modului în care se poate face sponsorizarea în mod corect este legea numărul 32 din 1994, actualizată și modificată de mai multe ori până în prezent. În cadrul acestei legi este precizat cadrul juridic pentru derularea sponsorizării (drepturile și obligațiile părților și modalitatea practică de desfășurare a acesteia). 

Printre cele mai importante aspecte prezente în legislația românească legat de sponsorizare se numără:

• Definirea termenului de sponsorizare și a altor termeni cheie precum cel de sponsor, beneficiar etc.;
• Stabilirea domeniilor în care poate fi aplicată procedura de sponsorizare (educație, sport, cultură, sănătate, știință, protecția mediului);
• Condițiile de eligibilitate ale sponsorului și beneficiarului;
• Obiectul sponsorizării (bani, produse, servicii);
• Deducerile fiscale, pe care le pot obține companiile care fac sponsorizări (sumele deductibile din datoriile pe care companiile le au față de stat);
• Obligațiile de raportare;
• Sancțiuni pentru nerespectarea măsurilor).

Citește și despre: Certificat de atestare fiscală - informații utile pentru antreprenori și persoane fizice

2. Procedura pentru sponsorizarea persoanelor fizice și juridice

Activitatea de sponsorizare din România se desfășoară într-un peisaj complex, atât din punctul de vedere al companiilor care doresc să sponsorizeze, cât și cu privire la entitățile nonprofit, care sunt beneficiare ale activității. Acest element face ca procesul să fie unul provocator de aplicat, ambele părți trebuind să cunoască modalitatea recomandată a procedurii de sponsorizare pentru obținerea unor beneficii semnificative, de ambele părți. 

Aplicarea normelor metodologice prevăzute în legislație, într-un mod complet și corect, este un element ce trebuie să fie întotdeauna în atenția părților implicate în sponsorizare pentru evitarea unor situații dificile, care pot avea urmări mai mult sau mai puțin grave. 

2.1. Norme metodologice de aplicare a legii sponsorizării

Legea numărul 32 din 1994, actualizată de mai multe ori până în prezent, precizează modalitatea recomandată prin care o persoană fizică sau juridică poate susține activități fără scop lucrativ prin transferul dreptului de proprietate asupra unor mijloace financiare, bunuri personale sau servicii. 

Un prim element care trebuie să fie urmărit întotdeauna este încheierea unui contract de sponsorizare sub formă scrisă, în care să fie precizate cel puțin patru elemente semnificative:

• Părțile implicate în activitatea de sponsorizare (sponsorul și beneficiarul);
• Obiectul contractului;
• Valoarea și durata sponsorizării;
• Obligațiile și drepturile sponsorului și beneficiarului.

Al doilea element esențial este cel al stabilirii categoriilor de beneficiari care pot fi sponsorizate în România. Printre beneficiari se numără persoanele juridice fără scop lucrativ, care își desfășoară activitatea în anumite domenii, instituțiile și autoritățile publice ale statului, entități care produc programe de radio sau televiziune sau publică cărți (destinate promovării activităților din domeniile acceptate) sau persoane fizice care domiciliază în România ce își desfășoară activitatea fără intenție de a face profit în domeniile sponsorizabile. 

Al treilea element semnificativ din procedura de sponsorizare este legat de precizarea interdicţiilor acordării facilităţilor sponsorizării. Astfel, aceste acțiuni nu pot fi realizate din surse bugetare, nu pot fi făcute în mod reciproc între persoane fizice și juridice, nu sunt permise sponsorizările în care părțile sunt rude și nici cele în care între cele două părți există relații de conducere sau control. Deși se afirmă uneori că ONG-urile nu pot sponsoriza alte entități nonprofit, acest element nu este adevărat, pentru că legea permite ca asociațiile și fundațiile nonprofit să facă acest lucru, cu condiția respectării precizării din legislație. 

Ultimul element semnificativ este reprezentat de facilitățile fiscale, care pot fi obținute de sponsori și care a fost introdus pentru încurajarea activității și pentru micșorarea traseului resurselor financiare și materiale de la companii către comunitatea locală. Legea sponsorizării prevede ca microîntreprinderile și companiile să poată să facă activități de acest tip cu condiția obligatorie a înscrierii beneficiarului sponsorizării în registrul entităților/unităților de cult pentru care sunt acordate deduceri fiscale (sponsorizarea nu este cheltuială deductibilă, dar poate reduce impozitul pe profit ca formă de credit fiscal). 

Din acest punct de vedere, pot fi observate două aspecte diferite. Companiile plătitoare de impozit pe profit, care efectuează activități de sponsorizare au posibilitatea alegerii a două valori, fie douăzeci la sută din impozitul pe profit datorat, fie 0,75 din cifra de afaceri (minimul dintre cele două). 

Dacă valoarea maximă permisă nu este utilizată integral într-un an, plătitorii de impozit pe profit mai pot face redirecționări până ating limita, termenul pentru formularul de redirecționare (formularul 177) era stabilit la șase luni de la data depunerii declarației anuale de impozit pe profit, dar din anul 2024 acesta este identic cu termenul de depunere a declarației anuale de impozit pe profit, respectiv 25 iunie anul următor.

2.2. Provocări și oportunități în activitatea de sponsorizare

Sponsorizarea este privită ca o punte esențială între sectorul privat și entitățile nonprofit. Colaborarea dintre cele două părți poate aduce beneficii uriașe, dar trebuie să se țină cont de provocările și oportunitățile activității pentru ca rezultatele să fie doar de ordin pozitiv. Contextul economic și social fluctuant, precum și apariția unor provocări din cele mai diverse fac din activitatea de sponsorizare una greu de aplicat avându-se în vedere următoarele elemente:

• Legislația cu privire la sponsorizare este destul de complexă și modificată adesea, ceea ce îngreunează atingerea conformității legislative;
• Alegerea proiectului potrivit este dificilă, deoarece majoritatea comunităților locale sunt lovite de numeroase probleme (alinierea valorilor și obiectivelor sponsorului cu nevoile comunităților nu este ușoară întotdeauna);
• O provocare este legată și de evaluarea activității de sponsorizare, beneficiile obținute fiind greu de identificat în anumite cazuri.
• În cazul sponsorizarii constând în bunuri materiale, acestea trebuie sa fie evaluate, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.

Chiar dacă sponsorizarea presupune un consum suplimentar de energie și de timp, companiile care aleg să practice această activitate pot beneficia de anumite oportunități cu adevărat valoroase. Pe lângă implicarea în comunitate, ceea ce duce la creșterea moralului angajaților companiei, firma poate obține avantaje fiscale semnificative și o reputație datorită responsabilității sociale dovedite. Altă practică care poate contribui la creșterea satisfacției angajaților este oferirea de carduri de tichete de masă pentru procurarea de alimente și carduri cadou utile în diverse momente, cum ar fi zilele de naștere sau alte sărbători semnificative (8 Martie, 1 iunie, Crăciun, Paște etc.).

Aceste elemente atrag atenția publicului care va alege bunurile și serviciile firmei în defavoarea concurenței care nu se remarcă prin sprijinirea organizațiilor nonprofit de tip ONG. Statisticile arată în acest sens un avantaj reprezentat de sponsorizare, nu doar din punctul de vedere al facilităților fiscale obținute, ci și al creșterii imaginii brandului care vrea să sprijinea elemente ale comunității locale. 

Citește și despre: Granturi IMM 2024: ce sunt și cum pot fi accesate

3. Impactul social și cultural al sponsorizării - avantaje și dezavantaje pentru părțile implicate

Sponsorizarea este un instrument puternic, care are o influență majoră asupra unor aspecte sociale și culturale, în special asupra dezvoltării comunităților locale. Părțile implicate în acest proces pot beneficia de anumite avantaje, însă nu trebuie pierdut din vedere nici posibilele aspecte negative ce pot apărea în cazul în care nu este respectată întocmai procedura prevăzută de documentele cu caracter legislativ. 

Companiile, inclusiv cele de tip micro, pot face sponsorizări către o diversitate de entități nonprofit, cheltuielile de sponsorizare putând fi suportate cu ușurință, avându-se în vedere că acestea pot fi reduse într-o anumită limită din impozitul pe profit. Chiar dacă sumele cheltuite sunt peste această limită, asta nu înseamnă numaidecât o pierdere financiară, deoarece banii pot fi considerați o investiție în dezvoltarea comunităților locale și în creșterea șanselor de profit.

Printre avantajele sponsorizării pot fi menționate:

• Sprijinirea organizațiilor non-profit cu ajutorul unor resurse financiare, materiale sau a unor servicii utile;
• Dezvoltarea unor proiecte sociale, culturale, educaționale sau științifice care contribuie la promovarea diversității și la îmbogățirea patrimoniului;
• Demonstrarea angajamentului față de responsabilitatea socială corporativă, un element din ce în ce mai luat în considerare de consumatori în vederea unei alegeri informate;
• Recunoaștere și vizibilitate crescută în comunitate și pe piața publică;
• Construirea unor relații benefice între sectorul privat și organizațiile nonprofit.

Sponsorizarea poate aduce și unele dezavantaje pentru ambele părți implicate. Sponsorii trebuie să suporte cheltuieli de sponsorizare care depășesc uneori sumele ce pot fi scăzute din impozitul pe profit și trebuie să realizeze o documentație de forma unor declarații conform Codului Fiscal, element care poate ocupa timp prețios.

Beneficiarii sponsorizărilor au și ei anumite provocări, ca de exemplu dependența de sprijinul financiar, care poate duce la probleme majore în cazul întreruperii colaborării. De asemenea, în anumite cazuri sponsorii impun anumite condiții stricte cu privire la modul în care sunt utilizare resursele obținute, ceea ce limitează libertatea de acțiune a organizațiilor beneficiare.

În concluzie, activitatea de sponsorizare este o formă ideală de sprijinire a comunităților locale cu ajutorul unor resurse financiare sau materiale de către persoane juridice binevoitoare cu condiția respectării metodologiei prevăzute în legislația statului român pentru evitarea unor situații nedorite.