Angajati fericiti companii de succes

Adrian Stanciu: Fericirea este asociată în general unei stări de confort în care nu faci nimic

17 Iulie 2023

Într-un discurs captivant, Adrian Stanciu, consultant în domeniul dezvoltării oamenilor și organizațiilor, explorează conceptul de fericire în contextul performanței profesionale. El demontează mitul conform căruia fericirea ar însemna lipsă de efort și bani în exces. În schimb, fericirea este legată de dezvoltarea personală, relații și sensul muncii. Adrian Stanciu subliniază că echipele cu angajați fericiți iau decizii mai bune și funcționează mai eficient. Descoperă o explorare fascinantă a fericirii și a performanței în lumea modernă a muncii.

Pentru foarte mulți manageri, fericirea este asociată lipsei de efort, unei stări de confort în care oamenii au banii și timpul pentru a-și îndeplini dorințele, a declarat Adrian Stanciu, consultant în domeniul dezvoltării oamenilor și organizațiilor, în cadrul celei de-a doua ediții a evenimentului HR LivingRoom, organizat de HR Club & Pluxee Romania. Tema evenimentului a fost “Angajați fericiți, companii de succes”.

Adrian Stanciu

Află ce ne face cu adevărat fericiți din acest articol bazat pe discursul susținut de Adrian Stanciu în cadrul conferinței HR LivingRoom.

  1. Majoritatea liderilor de organizații consideră fericirea ca fiind ceva hedonic. Mai exact, foarte mulți oameni cred că fericirea înseamnă o stare de beatitudine, în care ai tot ce îți dorești, ești împăcat, nu suferi și ai libertatea, banii și condițiile pentru a-ți îndeplini toate capriciile, visurile și dorințele. Astfel, în general, fericirea este asociată unei stări de lipsă de efort, în care nu faci nimic.

Dacă acceptăm că aceasta este definiția fericirii, înseamnă că ea este opusă performanței. Astfel, din perpectiva unui lider de companie, ar trebui să îți propui ca oamenii să fie nefericiți, pentru că fericirea ar înseamna ca ei să nu facă nimic. Cum putem face ca oamenii să fie fericiți din perspectiva acestei definiții? Ar trebui să le oferim bani mulți dar puțin de lucru, eventual deloc.

Această asumpție este în mod evident falsă pentru că nu explică de ce facem foarte multe lucruri. De exemplu, din aceasta perspectivă, nimeni nu ar trebui să urce vreodată un munte.

Fericirea noastră nu arată astfel și avem chiar un concept despre cum arată. Acesta se numește Eudaimonia și a fost introdus de Aristotel, iar într-o traducere foarte brută se referă la cum să duci o viață împlinită. Aristotel o asocia mai ales cu virtutea. Să duci o viață împlinită nu înseamnă lipsă de efort, înseamnă de multe ori să ieși din zona de confort, să încerci lucruri, să îți asumi riscuri.

  1. Banii nu aduc fericirea dar pot să ne-o răpească, pentru că banii fac parte din drepturile naturale, din ceea ce considerăm că ni se cuvine, din sentimentul de echitate. Iar dacă simțim că suntem tratați inechitabil din orice punct de vedere, vom avea un sentiment de frustrare care ne diminuează fericirea.

Odată ce ajungem la un anumit nivel, oricât de mulți bani am primi, ei nu mai au efect asupra stării noastre. Dar, dacă nu avem destui bani să ne hrănim familia sau nu avem pe cât credem că ar trebui să avem (pentru că ne comparăm cu alții), vom avea o stare neplăcută cu care nu ne vom obișnui; frustrarea se va reînnoi în fiecare zi.

  1. Cercetările au identificat doi factori care pot genera fericire pe termen lung, iar aceștia sunt asociați cu ideea de dezvoltare personală. Este vorba despre iubire (într-un sens mai larg calitatea relațiilor) și sensul muncii.

Daca ne gândim la fericire ca fiind despre împlinire și acceptăm că împlinirea vieții noastre are o componentă de relație și alta despre sensul a ceea ce facem, vom vedea că ambele sunt foarte puternic asociate cu performanța profesională. Observăm că echipele în care oamenii se simt bine unii cu alții iau decizii mai bune, mai rapid, funcționează mai bine împreună. Iar oamenii care își doresc împlinirea și dau un sens muncii lor nu au nevoie de recompense suplimentare pentru a lucra. Acești oameni nu sunt în relații pur tranzacționale cu jobul lor, adică nu e nevoie să primească bani pentru fiecare pas pe care îl fac.

  1. Sensul înseamnă că munca și efortul meu sunt utile pentru cineva și că mă împlinesc. Mihaly Csikszentmihalyi, un cercetător american de origine maghiară, a analizat starea de flux/flow - o stare în care ceea ce facem ne absoarbe atât de mult încât nu mai știm când trece timpul, este o stare în care facem lucruri fără să ne ceară cineva ci, pur și simplu, pentru că ne place.

Dar ce ne face să intrăm în această stare de flux? Provocarea și Competența. Ne plac și ne aduc împlinire activitațile în care ne punem la bătaie competența, pentru ca lucrurile să iasă bine. Efortul nostru face diferența, noi suntem cei care reușim și reușim folosindu-ne calitățile.

  1. Dacă ne uităm cum facem management, vom observa că în general facem prin excepții. Noi încercam să găsim punctele slabe ale angajaților și le organizăm programe de dezvoltare pentru a fi mai buni. Considerăm că performanța este standardizabilă, deși este o contradicție în termeni pentru că, dacă ceva este performant, nu poate fi standardizat.

Noi am creat organizații după un model din secolul al XIX-lea, un model construit pentru o realitate complet diferită, în care fericirea angajaților nu era un subiect de luat în calcul. Acum fericirea este o prioritate iar acest model nu mai functionează; acum lucrăm cu oameni care au emoția, inteligența și motivația pentru a face lucruri autonom și care se adaptează mai ușor la realitatea de astăzi.

Și mai este un factor care împinge lucrurile într-o direcție nouă. Vine o generație care a crescut fără frică. Cel puțin în România este prima generație care nu are fricile profunde pe care le-am avut noi. Generația aceasta nu are valori sau aspirații diferite de ale noastre, dar acestor tineri nu le este frică; și de aceea nu acceptă foarte multe lucruri pe care generațiile anterioare le-au acceptat. Iar dacă nu luăm în serios aceste lucruri și nu înțelegem de unde vine și cum arată fericirea oamenilor, nu numai că vom avea oameni nefericiți, dar nu vom mai avea deloc.

Adrian Stanciu este consultant în domeniul dezvoltării oamenilor și organizațiilor, profesor, partener și decan asociat al Bucharest Internațional School of Management, lector asociat al programului de EMBA al Maastricht School of Management în România, unde predă leadership și management inter-cultural, gazda podcastului de cultură de management Decoder.ro.

Cea de-a doua ediție a HR LivingRoom a fost moderată de Andreea Roșca, scriitor, jurnalist și fondator al Podcastului The Vast & The Curious.

***

Seria de evenimente HR LivingRoom este organizată de Pluxee Romania & HR Club și este dedicată profesioniștilor în Resurse Umane. Această serie de întâlniri inspiraționale a fost lansată din dorința de a găsi solutii la provocările întâmpinate de angajatori, dar și de angajați. Aflăm de la cei mai buni lideri care sunt tendințele pe piața de resurse umane, ingredientele necesare pentru echipe puternice și ce inițiative sunt mai potrivite pent